Mamele hiperprotective

Se intampla uneori ca, dupa nastere, atentia mamei sa fie in intregime acaparata de cel mic. Venirea pe lume a unui copil modifica structura intregii familiii. Trecerea de la statutul de cuplu la cel de parinti nu este fara consecinte. Adesea, tendinta este ca mamele sa devine hiperprotective, sa se concentreze asupra bebelusului care solicita si necesita atentie, in timp ce tatal devine o figura mai putin insemnata. Acest lucru nu distruge doar relatia de cuplu,ci si dezvoltarea sanatoasa a copilului.

Copiii mamelor hiperprotective pot dezvolta anumite simptome îngrijorătoare, de la întârzieri în dezvoltarea psiho-emoţională până la depresii şi nevroze. Printre acestea se numără:

Dependenţa de ajutorul celor din jur;

Stimă de sine scăzută;

Creativitate şi inventivitate scăzute;

Dificultăţi în luarea unei decizii;

Viteză de gândire scăzută;

Timiditate sau, uneori, opusul ei, adică impulsivitate şi agresivitate;

Nevroze;

Insomnii;

Stări depresive.

Antropologii explica hiperprotectia materna prin dezvoltarea intensa a instinctului parental, ca o necesitate a lungirii perioadei copilariei datorita cresterii necesitatii de educatie odata cu evolutia societatii. O a doua explicatie este oferita de faptul ca nivelul in crestere al stresului actual provoaca o mai mare incarcare tensionala psihica, descarcata pe supapa instinctului parental. Aceasta se intampla mai ales la mamele care nu descarca aceasta tensiune pe supapa instinctului agresiv sau sexual. Ca urmare, multi copii au mame care-i rasfata permanent, le controleaza la fiecare miscare si ii sufoca chiar si dupa depasirea varstei copilariei. Asa apar numeroase probleme in dezvoltarea psihica si sociala a celor mici. Dependenta de ajutorul celor din jur Copilul permanent supravegheat, cocolosit, deseori si foarte rasfatat nu simte decat foarte rar necesitatea de a face un lucru singur, chiar daca este incurajat. Excesul sentimentului de siguranta, dar si incorsetarea din cauza permanentei prezente a mamei nu lasa locul unei motivatii pentru a face ceva singur. Astfel, copilul se obisnuieste cu ideea ca orice ar avea de facut trebuie ajutat. Majoritatea acestor copii au rareori initiative proprii si devin, de regula, foarte comozi.

Orice parinte care simte ca este excesiv de grijuliu trebuie sa invete sa se controleze si sa incerce sa ofere un plus de libertate copilului: ' Incearca sa nu stai in prezenta lui atunci cand simti ca-i stanjenesti jocul, vizionarea unui film sau oricare alta activitate placuta. ' Nu-l atinge foarte des in perioadele in care el este obosit, somnoros sau nu are chef de alintari. ' Lasa-i cel putin o ora pe zi in care sa simta ca face exact ce-l taie capul si nu primeste nici dojeni, nici sfaturi legate de ceea ce va face sau a facut.

Foto: Anna Radcenko