Limba romana...

Sunt câteva greşeli cu care românii s-au împrietenit atât de bine, încât le iau cu ei peste tot: la muncă, la întâlnirile cu prietenii, pe paginile grupurilor de socializare, în vacanţe. Generoşi, părinţii împărtăşesc erorile cu micuţii lor, astfel încât, deseori, greşeala devine normă (GREȘEÁLĂ s. 1. v. vină. 2. v. păcat. 3. eroare, incorectitudine, inexactitate. Sursa: Sinonime 2002; NÓRMĂ, norme, s. f. 1. Regulă, dispoziție etc. obligatorie, fixată prin lege sau prin uz; ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă.– Din fr. norme, lat. norma, rus. norma. Sursa: DEX '98 1998)1. Încercarea de a evita cacofoniile îi face pe români să comită greşeli mai grave, cum ar fi inventarea de sintagme inutile. Este şi cazul lui "ca şi", o construcţie care s-a strecurat repejor în vocabularul nostru. În prezent, acest ciudat "ca şi" a început să fie folosit chiar şi când nu se urmăreşte evitarea unei cacofonii. Iată un exemplu cu adevărat edificator, pe care l-am auzit la un părinte, într-o discuţie cu un cadru didactic: "Mă bucur că fetiţa mea vă are ca şi profesoară" (SINTÁGMĂ ~e f. lingv. 1) Ansamblu liniar de elemente ale limbii, aparținând unor clase diferite, care, în actul vorbirii, se îmbină unul cu altul. 2) Unitate sintactică stabilă alcătuită din două sau mai multe cuvinte, între care există un raport de subordonare și care constituie o parte a unei propoziții sau a unei fraze.

1. Folosirea greşită a lui "decât" în loc de "doar" (şi invers) este probabil cea mai populară eroare sau oroare gramaticală, spuneţi-i cum vreţi. Atât de populară, încât şi Mircea Geoană a făcut-o, în dezbaterea televizată anterioară prezidenţialelor din 2009. "Mai aveţi decât trei zile de mandat", spunea Geoană la acea vreme, într-un schimb de replici cu Traian Băsescu. Social-democratul avea să piardă alegerile. "Decât" câteva voturi i-au lipsit pentru a deveni noul preşedinte.

Cum e corect? Regula e destul de simplă. "Decât" se foloseşte în structuri negative şi "doar" în cele afirmative. Exemple: "Nu am decât 5 lei în buzunar", "Am doar 5 lei în buzunar" sau, ca să corectăm formularea din paragraful anterior, "Doar câteva voturi i-au lipsit pentru a deveni noul preşedinte".

2. O altă greşeală îl are ca "port-drapel" pe fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, cu a cincea nevastă, dar devenit faimos pentru aversiunea pe care o avea (şi, probabil, încă o mai are) pentru "pe care". Şi Mihai Tatulici are deseori scăpări cu "pe"-ul în acuzativ, dar nu cumva să trageţi concluzia că, dacă nu puneţi "pe"-ul atunci când e nevoie de el, o să ajungeţi poligami, demnitari de stat sau jurnalişti TV. Deşi, iată, şanse există!

Cum e corect? Acel "pe" face diferenţa între subiect şi complement direct, explică Rodica Zafiu într-un articol din "România Literară". Iată câteva exemple: "Cartea care am luat-o de pe masă", "Cartea pe care am luat-o de pe masă"; sau, ca să îl corectăm pe Tăriceanu, "Calităţile pe care le au (unii miniştri sau unii însuraţi în mod repetat)".

3. "Să aibe" este o altă "invenţie" lexicală a românilor. Şi de această dată, greşeala are un demn reprezentant în conducerea statului, preşedintele Traian Băsescu. Iată câteva întrebări puse de români pe forumuri, găsite rapid în internet: "Câţi copii trebuie să aibe o familie?", "Câte kilograme trebuie să aibe tortul de nuntă?", "Ce acte trebuie să aibe maşina dacă e înmatriculată pe Spania?". Dar greşeala e prezentă şi în presă. Cei de la manager.ro ne vorbesc despre calităţile de bază pe care "trebuie să le aibe" potenţialii angajaţi. Probabil, doar limba străină e obligatorie, cea maternă e facultativă.

Cum e corect? Aici, nu sunt multe de explicat, corect este "să aibă", "o să aibă" etc, niciodată cu "aibe".

4. În anii în care românii îşi luau credite câte nu puteau să plătească în întreaga viaţă pentru a-şi lua un amărât de apartament vechi, pe tarlaua lexicală autohtonă a apărut şi "locaţie". Dar nu folosit corect, ca sinonim pentru "chirie". Dacă o persoană spunea, într-o discuţie cu prietenii, "Mi-am găsit un apartament la 60.000 de euro", se găsea un coleg să întrebe "Şi cum e locaţia?".

Cum e corect? Potrivit DEX, "locaţie" reprezintă "chiria plătită pentru anumite lucruri luate în folosinţă temporară".

5. Merită notat că românii s-au cam plictisit de "engleji" şi "franceji", de "ţigare" şi "sălbatec", iar aceste aberaţii lexicale pot fi plasate cu mândrie în categoria "pe cale de dispariţie". Însă, există o formulare greşită care a ţinut piept, cu mare succes, trecerii anilor. "Cât aveţi ceasul?" este o întrebare pe care românii o adresează adesea. Aparent, nu pare nimic greşit, dar încercaţi să analizaţi logic extrem de slaba legătură dintre cuvinte.

Cum este corect? Întrebarea poate fi "Aveţi un ceas?" sau, pentru a fi şi mai expliciţi, "Cât este ceasul?".