sâmbătă, 7 decembrie 2013

Limbajul nonverbal al picioarelor

  Pozitia picioarelor unui om, modul in care isi misca picioarele iti poate spune ce gandeste acel om, sau ce emotie simte in acel moment.
  Picioarele sunt mai “sincere” decat orice parte a corpului. Asta pentru ca de milioane de ani, picioarele au fost primele care au trebuit sa reactioneze la pericole. Daca un animal de prada ne urmarea, picioarele au trebuit sa reactioneze instinctiv, uneori dincolo de controlul vointei. Daca nisipul pe care mergeai era prea incins picioarele te-au facut sa sari si sa fugi instantaneu.
  E ca si cand picioarele tale sunt mai instinctuale decat restul corpului tau. Asa ca ele comunica mai corect ceea ce se petrece in interiorul mintii si emotiilor tale din acel moment.
  Ceea ce gandeste un om nu e asa de important cat e de important ce simte.
Daca un om gandeste ca vrea sa iti dea o palma, dar nu simte emotia necesara de ura, suparare atunci gestul de a iti da palma nu o sa fie facut.
  Emotiile sunt mult mai importante decat gandurile unui om, pentru ca emotiile sunt cele care indeamna la actiune. Gandurile fara emotie, sunt ca masinile fara benzina. Pot sa fie interesante, dar inutile.
Asa ca prefer oricand sa imi dau seama ce simte un om si nu ce gandeste el.
  Deci ca prim element de retinut in limbajul non-verbal este sa iti dai seama ca prin non-verbal, interpretam emotii si nu ganduri.
  Dar sa revin la miscarile picioarelor.
  Picioarele sunt o completare a informatiilor pe care le ai atunci cand “citesti” expresiile de pe fata unui om. Nici o parte a corpului nu iti poate spune exact ce simte cineva, daca nu iei in calcul minim 2 asemenea elemente, minim doua parti ale corpului.  Daca pe fata vezi zambet, dar restul corpului ramane rigid, fix, imobil, atunci zambetul e fals si ai fost pacalit.
  E tot timpul nevoie de evaluarea facuta pe minim 2 zone ale corpului pentru a putea fii sigur ca ai “citit” corect limbajul non-verbal.
  Legat de interpretarea non-verbala a miscarilor picioarelor, primul lucru pe care l-am invatat a fost sa “citesc” mersul oamenilor.
  Stiai ca exista cel putin 40 de feluri de mers? Fiecare dintre aceste moduri de a merge iti dezvaluie starea de spirit a cuiva, emotiile pe care le simte, siguranta pe care o are, etc.
  Atunci cand incepi sa studiezi limbajul non-verbal, invata sa privesti cel mai bine mersul oamenilor.  Tot timpul cand treci prin oras pe strada, priveste oamenii cum merg diferit. Apoi priveste-le fata si observa corelatia dintre modul in care merg ei si ce citesti pe chipul lor.
  O sa vezi ca oamenii veseli merg intr-un fel, oamenii tristi altfel, oamenii autoritari au un mers tintit, dominant, oamenii timizi merg parca pe sticla, etc.
In general oamenii au in minte o tinta spre care se indreapta. Ce este mersul daca nu un mijloc de a ne ajuta sa atingem aceea tinta? Mersul unui om arata deobicei ce emotie simte atunci cand se indreapta spre aceea tinta, spre destinatia sa.
  Un om care merge la plimbare, fara o tinta precisa, o sa aiba un mers diferit de cineva care merge la o intalnire, sau la servici.
Priveste ce miscari au picioarele celor cu care vorbesti. Daca picioarele unui om sunt indreptate in directia ta, atunci se simte foarte bine in compania ta. Daca picioarele sunt indreptate in alta directie, atunci acolo vrea sa mearga aceea persoana, nu spre tine.
  Directia in care sunt indreptate picioarele arata spre ce destinatie doreste persoana sa se indrepte. Chiar daca vorbeste politicos cu tine, daca picioarele arata altceva, atunci poti sa te intrebi ce anume vrea aceea persoana sa faca, pentru ca sigur nu vrea sa stea in acel loc, in acel moment.
  Atunci cand un strain vine la tine pe strada sa te intrebe orice, ai tendinta sa iti intorci capul si corpul spre acel om, dar picioarele le pastrezi in directia spre care te indrepti. Rar de tot, daca te atrage ceva la acel om, iti vei schimba directia in care sunt indreptate picioarele tale.
  Tema ta de casa in aceasta saptamana este sa observi oamenii cu care iei contact daca isi tin varfurile picioarelor indreptate spre tine cand discutati, sau sunt indreptati spre alta directie.
  Ceea ce e fain la interpretarea gesturilor picioarelor, este ca oamenii nu prea stiu sa isi ascunda si sa isi controleze acele miscari. Toti stim sa afisam un zambet fals cand de fapt nu suportam pe cineva, dar e mai greu sa fim atenti si la zambetul fals, si la cuvintele noastre si la picioare. Asa ca lasam picioarele neobservate, iar un bun observator poate sa interpreteze mult mai bine ce simtim daca ne priveste directia si miscarile picioarelor.
  Observa-te pe tine cand discuti cu cineva de care iti place si cand discuti cu cineva de care nu iti place. Apoi spune-mi cum iti vine sa iti asezi si sa iti indrepti picioarele in acele discutii diferite.
  Directia spre care se indreapta varfurile picioarelor, este in indiciu al intentiei noastre din acel moment.
Atunci cand un om isi misca picioarele, cand apare miscarea de glezne, atunci exista o stare de disconfort, de tensiune emotionala.
  Un element important pe care il poti observa la oamenii care te mint este ca in momentul in care te mint, o sa isi inceteze brusc orice miscare a picioarelor. Ca si cand pericolul ii incremeneste. Daca miscarile nu incremenesc complet, atuci macar isi pierd din putere, devin limitate si slabe.
  Atentie, lipsa de miscare nu arata neaparat ca cineva minte. Lipsa de miscare poate arata teama, retinere, precautie. Aceste gesturi sunt identificate atat la cei care mint cat si la persoanele foarte timide sau la cei care vor sa isi diminueze ingrijorarile.
  In cazul in care o persoana isi tine picioarele ascunse sub scaun, sau le incruciseaza, impulsul arata dorinta de departare, ca si cand acel om vrea sa se fereasca de ceva, sau ca si cand vrea sa scape de acolo.
  Daca se schimba subietul discutiei, persoana care si-a ascuns picioarele, o sa le scoata iar la vedere, ca si cand asta exprima usurarea ca subiectul incomod a fost incheiat.
Cand un om se simte confortabil nu isi va ascunde picioarele.
Sunt oameni care isi exprima bucuria prin miscarile picioarelor. Ai vazut copii cum dau din picioare cand se bucura? Am vazut oameni adulti care atunci cand se bucura isi misca picioarele, le freaca unul de altul, dar fara sa fie agitati.
  Cauta sa observi cum se misca picioarele agitate, o sa observi parca cum viteza de miscare este neregulata, creste pe masura ce creste agitatia.  Miscarile picioarelor unui om agitat sunt parca agresive, parca are tendinta sa loveasca.
  Pe cand miscarile picioarelor unui om vesel sunt frumoase, apar miscari lente sau rapide, dar nu apare senzatia de lovitura in acele miscari, de agresivitate.
Picioarele “vesele” par sa topaie ca un copil, pe cand picioarele “agitate” par sa loveasca ca un bataus.
  Picioarele vesele sunt si atunci cand discutand cu cineva iti ridici talpile de pe podea, oscilezi si iti pastrezi greutatea un pic pe varfuri, apoi pe calcaie, apoi iar pe varfuri, etc. Observa un om care sta pe scaun sau care sta in picioare si e vesel, o sa vezi aceste miscari ale picioarelor sale, ca si cand nu isi poate pastra picioarele nemiscate.
  Daca o sa observi un om agitat, acel om o sa isi miste cu viteza gleznele, o sa para ca si cand isi scutura picioarele in mod constant si cu viteza.

La un moment dat ma uitam la un show TV si eram atent la limbajul non-verbal al cantaretilor.  Era un concurs si cantau mai multi candati. Erau unii care mergeau pe scena, altii care sareau, erau unii care pur si simplu se ridicau cu cate un picior pe varfuri in timp ce greutatea corpului o sprijineau pe talpa de la celalalt picior, apoi treceau greutatea pe celalalt picior si tot asa.  Privind cum isi misca picioarele un om, poti sa iti dai seama daca e fericit sau nu.

Schimbi pozitia corpului,schimbi viata ta

Afla cat de important este limbajul nonverbal. Pozitia corpului tau,nu doar transmite informatii despre tine,dar poate sa-ti influenteze stare. De toate aceste schimbari sunt raspunzatori hormonii.
Clipul nu este interesant doar prin informatii,ci te poate ajua cu adevarat sa-ti schimbi viata in bine extrem de simplu,prin schimbarea pozitiei corpului.

http://www.ted.com/playlists/8/a_better_you.html

luni, 2 decembrie 2013

Definitii despre fericire

Fericirea este starea unei fiinţe raţionale în lume, căreia, în întregul existenţei ei, totul îi merge după dorinţă şi voinţă, şi se bazează deci pe acordul naturii cu întregul ei scop, precum şi cu principiul esenţial de determinare al voinţei ei.
 - definiţie de Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Dialectica raţiunii pure practice (1972)

Fericirea inseamna sa-ti placa ce trebuie sa faci si sa ai voie sa faci ce-ti place.
- definiţie de Henry Ford

Fericirea: implinirea dorintelor din copilarie.
- definiţie de Siegmund Freud

Fericirea este gaura cheii prin care tragi cu ochiul la ceea ce numai visul poate atinge.
 - definiţie aforistică de Ionuţ Caragea din Întreita suferinţă (2011)

Fericirea este lumina de pe apă. Apa este rece şi întunecată şi adâncă.
 - definiţie de William Maxwell

Fericirea nu stă nici în viciu şi nici în virtute, ci în modul în care le apreciem pe acestea şi în opţiunea care o facem ca urmare a individualităţii noastre.
 - definiţie de Marchizul de Sade

Fericirea este o urmare a întâmplărilor la care nu ne opunem.
 - definiţie de Deepak Chopra

Suma totală a nenorocirilor care încă nu ni s-au întâmplat se numeşte fericire.
 - definiţie de R. Dianu

Fericirea este un parfum pe care nu îl poţi pulveriza pe cineva fără să ajungă şi pe tine.
 - definiţie de Ralph Waldo Emerson

Fericirea este acea stare a conştiinţei generată de realizarea propriilor valori.
 - definiţie de Ayn Rand

Fericirea este un ideal, este opera imaginaţiei.
 - definiţie de Marchizul de Sade

Fericirea este precum pisica, dacă încerci să o ademeneşti sau să o chemi, te va evita cu îndârjire; nu va veni niciodată. Dar dacă nu îi acorzi nici un pic de atenţie şi iţi vezi de treabă, o veţi găsi frecându-se de picioarele tale şi sărindu-ţi in poală.
 - definiţie de William Bennett

Fericirea este o floare rară; ea vine şi trece ca norul fugar de primăvară.
 - definiţie de Christoph W. Gluck în Orfeu şi Euridice

Fericirea nu este nimic altceva decât o sănătate bună şi o memorie proastă.
 - definiţie de Albert Schweitzer

Fericirea are o poveste care nu este povestea obişnuită; ea este confuzia memoriei cu uitarea: amintiri ale unor episoade atât de dense încât sunt şterse de însăşi perfecţiunea lor, încremenite într-o estompare veşnică...
 - definiţie de Pascal Bruckner

Fericirea este rodul contopirii vremelnice a contrariilor proprii firii omului.
 - definiţie aforistică de Paula Adriana Cozian din Cugetări (1995)

Fericirea înseamnă să ai o familie mare, iubitoare, grijulie, închegată, care să locuiască într-un alt oraş.
 - definiţie de George Burns

Fericirea este un fluture, care, atunci când este urmărit, este întotdeauna la un pas de a fi prins, dar dacă stai liniştit, se poate aşeza pe tine.
 - definiţie de Nathaniel Hawthorne

Fericirea nu este un lucru în sine - este doar un contrast cu ceva care nu este plăcut.
 - definiţie de Mark Twain în Vizita căpitanului Stormfield în Rai

Fericirea este un etern şantier în lucru.
 - definiţie de Ioan Daniel Teompa

Fericirea... un episod trecător în marea dramă a durerii.
 - definiţie de Dostoievski

Fericirea este o perpetuă bogăţie de a fi bine înşelaţi.
 - definiţie de Jonathan Swift

Fericirea înseamnă să te împaci cu tine însuţi.
 - definiţie de Luis Bunuel

Fericirea este plăcere fără regret.
 - definiţie de Lev Tolstoi

Fericirea constă în a fi liber, adică a nu dori nimic.
 - definiţie de Epitteto

Fericirea înseamnă să ai o scărpinare pentru fiecare mâncărime.
 - definiţie de Ogden Nash

Fericirea nu e o destinaţie. E un mod de a trăi.
 - definiţie de Burton Hills

Fericirea este armonia dintre ceea ce gândeşti, ceea ce spui şi ceea ce faci.
 - definiţie de Mahatma Gandhi

Fericirea nu constă în a avea mult, ci în a fi mulţumit cu puţin.
 - definiţie de Marguerite Blessington

Fericirea nu este o destinaţie, nu există un moment, un punct al fericirii de atins. Adevărata fericire constă în optimism.
-          definiţie de Nathaniel Hawthorne

Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja.
 - definiţie de Sfântul Augustin

Ce-aş putea spune eu despre fericire? Este singurul energizant care nu dăunează, la un moment dat, sănătăţii...
 - definiţie de Cristian Lisandru în Picături de Insomnie, Despre fericire în puţine cuvinte (noiembrie 2011)

Fericirea este starea noastră naturală. Fericirea este starea naturală a micilor copii, cărora le aparţine împărăţia până vor fi contaminaţi şi murdăriţi de stupiditatea societăţii şi culturii.
 - definiţie de Anthony de Mello

Fericirea este o recompensă dată celui care nu a căutat-o.
 - definiţie de Anton Cehov

Fericirea înseamnă nervi calmi.
 - definiţie de W.C. Fields

Fericirea este cea mai mare biruinţă, aceea pe care o dobândim împotriva destinului ce ne este impus.
 - definiţie de Albert Camus

Fericirea este în mod esenţial o stare de a merge undeva, cu toată inima, unidirecţional, fără regret sau reţinere.
 - definiţie de William H. Sheldon

Fericirea este rezultatul puterilor relative ale sentimentelor pozitive şi negative mai degrabă decât cantitatea absolută a unora sau altora.
 - definiţie de Norman Bradburn

Fericirea este arta de a-ţi împodobi memoria cu amintiri frumoase.
 - definiţie aforistică de Octav Bibere

Fericirea este absenţa suferinţei. Cred că e un mod interesant de a o privi. Mai cred că absenţa suferinţei survine foarte rar în lumea în care trăim.
 - definiţie de Julie Christie

Fericirea înseamnă să te gândeşti la toate momentele când ai fost trist şi să îţi aduci aminte de ele zâmbind.
 - definiţie de Cristian Teleucă

Fericirea este rădăcina longevităţii.
 - definiţie de Valeria Mahok

Adevărata fericire constă în a te zări frumos în oglinda propriei tale conştiinţe.
 - definiţie de Nunez de Arenas în Maxime morale autografe

Fericirea e ceva ce omul caută pentru sine şi nu găseşte decât în celălalt.
 - definiţie de Vladimir Ghika

Fericirea este poezia femeilor.
 - definiţie de Balzac în Eugenie Grandet

Fericirea: un lucru bizar; cei ce n-au cunoscut-o niciodată nu sunt, poate, cu adevărat nefericiţi.
 - definiţie de Louis Bromfield

Fericirea înseamnă să nu ai dureri în trup şi griji în minte.
 - definiţie de Thomas Jefferson

Fericirea este o alegere conştientă, nu un răspuns automat.
 - definiţie de Mildred Barthel

Fericirea este mulţumirea de sine.
 - definiţie de Aristotel

Fericirea este o condiţie imaginară, în trecut atribuită de cei vii morţilor, acum de obicei atribuită de adulţi copiilor, şi de copii, adulţilor.
 - definiţie de Thomas Szasz

Fericirea: motivare pe care viaţa şi-o dă ei însăşi.
 - definiţie de Simone de Beauvoir în Imagini frumoase

Fericirea e un căţeluş călduţ.
 - definiţie de Charles M. Schultz

Fericirea este floarea naturală a datoriei.
 - definiţie de Phillips Brooks

Fericirea
E un pix, declar în şagă,
Fericirea-n lumea asta,
Căci, când lumea ţi-e mai dragă,
Ţi se termină şi pasta.
 - definiţie epigramatică de George Caranfil din Dicţionar de epigrame (1981)

Fericirea este alcătuită dintr-un şir de plăceri mărunte.
 - definiţie de Charles Baudelaire

Fericirea este rezultatul descoperirii că nu este necesar să ai ceea ce vrei.
 - definiţie de James Feibleman

Fericirea este viaţă activă.
 - definiţie de George Călinescu

Fericirea este scânteia spiritului care ne luminează viaţa.
 - definiţie aforistică de Mihai Enachi

Fericirea socot că e undeva, deasupra omenescului, cu toate că-i făcută din mărunţişuri omeneşti şi nu se leagă de cel care nu încearcă, măcar de câteva ori în viaţă, să se ridice deasupra lui.
 - definiţie de Petre Sălcudeanu

Fericire
Un vis ce se destramă 'nainte de trezire.
 - monostih de Eugen Deutsch din revista "Codul lui Eugen", nr. 11 (iulie 2009)

Fericirea e o motivare pe care viaţa şi-o dă ei însăşi.
 - definiţie de Simone de Beauvoir în Imagini frumoase

Fericirea este asta: să te dizolvi în ceva complet şi măreţ.
 - definiţie de Willa Cather

Tocitul pragului casei de către prietenii mei, aceea e fericirea.
 - definiţie de Tiberiu Utan

Fericirea este o stare excepţională pe care o declară celelalte sentimente.
 - definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (22 aprilie 2009)

Fericirea noastră e un perete gol, pictat cu flori albe, pe care scriem ce vrem.
 - definiţie de Tai Bu

Fericirea nu constă în aceea de a reuşi să ai ceva, ci în aceea de a reuşi să fii ceva.
 - definiţie aforistică de Iosif M. Cristian din Forţă şi metamorfoză

Fericirea este plăcerea sufletului. O simplă senzaţie, un sunet, o culoare, atingerea mâinii unei femei sau unui copil, dacă angajează sufletul, devine o fericire.
 - definiţie de Garabet Ibrăileanu

Fericirea este egoism.
 - definiţie de Garret Imis în Dincolo de muntele cunoaşterii

Fericirea este dorul de repetare.

 - definiţie de Milan Kundera

Educatia distruge creativitatea

  Suntem invatati sa aflam totul din surse exterioare noua, din carti, filme, cantece etc. Dar din acestea noi, de fapt, preluam cu copy/paste ceea ce gasim. Pur si simplu preluam in memoria noastra aceste informatii.
   Asa suntem, in general, invatati de cand ne nastem. Preluam ca atare informatiile si cu cat sunt mai cunoscuti, mai elogiati, cei ce furnizeaza informatia, cu atata noi o preluam mai sarguicios. Propria interpretare a informatiei intalnite este un fel de blasfemie pentru omul plin de citate, cel putin asa am vazut eu intamplandu-se in mine si in jurul meu de-a lungul timpului.
   Suntem invatati ca…suntem prea mici, prea necultivati, prea seci, pentru a da o interpretare proprie informatiei prezentate de altcineva, mai ales in cazul in care bagajul informational pe care il detinem este mic. Comentariul la prima citire se refera ,pur si simplu, la reflectarea prin propria gandire la cele spuse in text, insa noi ne ferim de asemenea blasfemii, uneori ne ferim si de noi insine sa ducem la capat o idee rasarita in noi in urma contactului cu o informatie studiata de mai marii lumii.
 Daca ne folosim motorul din dotare, propriul cap, pentru a vedea lumea, daca utilizam proprii ochi pentru a o face, vom descoperii, poate, ca toate cele ce le vedem capata un contur mai apropiat noua, ca sutele noastre de intrebari referitoare la existenta incep sa se limpezeasca, incep sa se trieze.
   Fiecare dintre noi este un filozof inascut, filozofia nu este o chestiune ce apartine doar invatatilor, filozofia este , pana la urma, o conceptie generala despre lume si viata. Suntem norocosi ca suntem nascuti intr-un secol in care avem acces nelimitat la informatie si in acelasi timp suntem tare corupti de acest acces pentru ca il folosim in afara propriului nostru filtu, il folosim pentru a prelua ad litteram aceasta informatie, cand, de fapt, aceasta are rolul de a trezi in noi modalitati proprii de interpretare a ei.

   Exista multi oameni care nu sunt de acord cu aceasta idee considerand ca numai capetele luminate pot interpreta texte la care mari oameni de cultura ai timpurilor au lucrat vieti intregi, daca ar fi asa…ar trebui sa ne nastem fara capacitatea de a gandi cu propriul nostru cap,de a rationa, ar trebuii sa ne nastem doar cu capacitatea de a inmagazina in memorie, de a prelua ideile gandite de altii ca atare fara a avea posibilitatea de a reflecta cu propriile noastre instrumente asupra a ceea ce este.

Vindecarea prin iubire

Persoanele care iubesc si care sunt foarte iubitoare sunt cele mai sanatoase. Putem sa observam ca atunci cand suntem bolnavi apar anumite stari emotionale care se revarsa asupra corpului fizic.
Frica este prezenta. Acolo unde exista  frica, iubirea lipseste. Pe scara emotionala frica este cea mai puternica stare negativa iar iubirea este cea mai puternica stare pozitiva. Starea de “nu ma simt bine” este o comanda din subconstient care face ca tot corpul sa fie obosit, fara chef si lipsit de energie. Gandurile negative care pun stapanire pe fiinta noastra interioara sunt atat de puternice incat influenteaza corpul. Gandurile sunt energie si cu cat ne concentram pe ceva cu atat mai mare se face si ne mentine boala in corp.
Iubirea schimba toate aceste stari emotionale negative. Atunci cand sunteti bolnavi amintiti-va ca sunteti propriul stapan si puteti face orice doriti cu corpul vostru. Nu cred ca vreti sa il distrugeti. Din contra, vreti sa-l faceti sa fie plin de energie si vitalitate. Lipsa energiei se datoreaza gandurilor negative pe care ne concentram zi de zi.
“ Ma simt rau, precis ma imbolnavesc”. “ Sunt foarte obosit/a si din aceasta cauza ma simt asa.” “ Am auzit de X ca s-a imbolnavit grav, Doamne daca urmez si eu?”. Si tot felul de ganduri care nu va lasa in pace.      Atata timp cat va mentineti concentrarea pe acele ganduri ele vor continua sa va invadeze. Puteti foarte usor sa le alungati si sa va ganditi cu bucurie si iubire la viata voastra.
Si eu ma gandeam de multe ori, mi-era teama sa nu mor, ma gandeam ca multi oameni tineri mor atat de repede si nu intelegeam de ce. Insa acum stiu ca odata ce am un scop in viata, un lucru maret de facut, raman aici pe Pamant.Pe langa asta am aflat pe propria piele cum iubirea iti poate schimba intreaga viata. Iubirea ne scapa de boli. Iubirea ne scapa de necazuri si de suferinta. Iubirea ne provoaca bucurie si fericire. Si e atat de usor. Trebuie doar sa ALEGEM si sa SIMTIM. Atat!Pe cand experimentam eu unele stari emotionale negative, mai précis frica, am descoperit o metoda pe care o practic de cate ori ma doare undeva in corp. Tehnica se numeste IUBESTE-TI CELULELE si se face prin meditatie.


Sensul vietii

   Tu esti UIMITOR!
Tu esti propria ta creatie! Tu esti cel care creaza!
Singura limita la ceea ce poti FI este credinta in tine si imaginatia ta.
A te naste in aceasta realitate reprezinta intrarea intr-o iluzie minunata, impartasita ce iti ofera liber arbitru in creatia propriei tale realitati.
Realitatea este oglinda fiintei tale. Pentru ca in ceea ce alegi sa crezi iti va crea realitatea. Tu iti schimbi realitatea prin schimbarea credintelor despre ea si despre tine. Ochii prin care vezi chiar dau forma la ceea ce vezi. Asta este demonstrat acum de fizica cuantica.
Perceptia nu este ceva pasiv, ci este un act de creatie. Alegerea ta asupra perceptiei, formeaza nu doar cum te traiesti e tine insuti, ci intreaga ta realitate.
Tot ceea ce te blocheaza in viata este manifestarea fricii – a fricii de necunoscut, a fricii de schimbare…
Descoperirea libertatii este realizarea ca singura forta impotriva tie ESTI TU! Tu detii cheia oricarei custi in care te-ai afla.
Nu exista limite la ceea ce poti FI. Bucuria acestei vieti reiese din completa permitere a propriei tale fiinte.
In interiorul inimii tale este un Vis. Sensul vietii este TRAIREA  acelui VIS. Crede in visul tau!

Esti liber sa fi orice ai dori sa FI!

duminică, 1 decembrie 2013

Cum te ajuta psihologia sa slabesti!

Este extrem de important, atunci cand decidem sa urmam un regim de slabire, sa ne gandim mai intai la motivele care ne impulsioneaza sa vrem sa slabim. Atunci cand motivul demersului nostru ne va fi clar in minte, cand vom reusi sa-l interiorizam, eforturile noastre vor fi mai sustinute. Automat, vom ajunge sa avem mai multa rabdare si sa nu renuntam la primul obstacol aparut. Iata cativa pasi simpli prin care ne putem organiza mai eficient stilul de viata astfel incat sa putem pierde kilogramele in plus intr-un mod sanatos.

Pasul 1 – Planificarea obiectivelor
Obiectivele unui regim alimentar trebuie sa fie alese in concordanta cu scopul general al unui astfel de demers, sa fie concrete si realiste.
Cu alte cuvinte, atunci cand fixam obiectivele, este necesar sa tinem cont de propria personaliate, de stilul de viata pe care il avem, dar si de ceea ce avem nevoie, in stricta concordanta cu motivul pentru care ne-am hotarat sa slabim.
De asemenea, este indicat ca obiectivele propuse sa fie realiste, realizabile, pentru a preintampina esecurile aparute pe parcurs, deoarece fixarea unor obiective nerealiste (sa pierdem prea multe kilograme sau sa slabim intr-un timp scurt) este de multe ori mai daunatoare decat absenta oricaror obiective.

Pasul 2 – Stabilirea obiectivelor pe termen scurt
Este important ca, pe langa obiectivele majore ale regimului de slabit, sa stabiliti si obiective mai mici, pe termen scurt, care vor fi mai usor de atins, contribuind la imbunatatirea imaginiii de sine si la accentuarea perceptiei ca faceti progrese.

Pasul 3 – tinerea unui jurnal
Inceperea unui jurnal de dieta este o etapa importanta mai ales in cazul persoanelor cu o vointa mai slaba, care nu se pot mobiliza suficient pe termen lung si care cedeaza des „tentatiilor” culinare.
Jurnalul va putea include, atat o listare a ceea ce mancam intr-o zi de regim (inclusiv eventualele abateri), numarul de kilograme pierdute pe o anumita perioada de timp, cat si impresiile legate de urmarea dietei.

Pasul 4 – Gratificatiile
Odata ce am facut progrese pe calea pierderii kilogramelor in plus, ne putem oferi mici recompense pentru a ne automotiva, fie ca este de vorba de achizitionarea de haine noi, fie chiar de mici abateri de la strictetea dietei (fara a exagera insa).

Strategii care functioneaza  
Desi nu se poate afirma ca exista solutii-minune pentru a slabi rapid si fara efort, expertii au identificat totusi o serie de strategii care, atunci cand sunt puse in aplicare, pot asigura o optimizare a dietei de slabit. In cele ce urmeaza vom vedea care sunt acestea.
Mananca mai des: aceasta presupune sa mancam de mai multe ori pe zi cantitati mai mici de mancare. De aceea este util sa mancam mai des si mai putin pentru a-i da corpului nostru numai acea cantitate de energie de care are nevoie la un moment dat. In plus, mancand des vom avea tot tipul senzatia de satietate si ne va fi mai usor sa facem fata tentatiilor.
Nu sari peste mese: cu cat va trece un timp mai mare fara sa mancam, cu atat ni se va exacerba pofta de mancare, iar la urmatoarea masa vom manca invariabil mai mult pentru a compensa.

Mananca incet: s-a descoperit faptul ca atunci cand vine vorba de combaterea decalajului dintre reactiile psihice de satietate si reactia fiziologica, o buna strategie o constituie sa mancam incet. Astfel, pofta de mancare va fi in scadere si vom sti cu mai multa acuratete cand stomacul ne este plin pentru a ne putea opri din mancat.

Cum poti prinde pe cineva cu minciuna!

Pentru a te folosi de aceste trucuri, sa spunem, pentru a prinde un mincinos, trebuie sa exersezi ceva timp, dupa care totul va fi foarte usor, deoarece nu numai specialistii in domeniu pot ajunge la performanta de a demasca un mincinos.

Cele 10 trucuri care aduc adevarul la suprafata!

1. Inconsecventa
Cand doresti sa stii daca o persoane minte sau nu, trebuie sa fii atenta la inconsecventele din  timpul vorbirii. Dupa care trebuie sa fii sigura pe tine si sa aduci in discutie aceste nelamuriri. In acele clipe persoana respectiva va fi incoerenta si fara logica in vorbire.

2. Intreba ceva neprevazut
Aproximativ 4% dintre oameni sunt "mincinosi din nastere", putand face acest lucru foarte bine, si deoarece acestora nu le creste nasul ca lui Pinocchio atunci cand mint, trebui sa fii foarte atenta si prudenta iar la momentul potrivit sa pui o intrebare capcana, o intrebare la care nimeni nu se astepta. Astfel, este imposibil sa nu observi ezitarea in a da un raspuns.   

3. Schimbarea comportamentului
Unul dintre cei mai importanti indicatori, care arata lipsa de onestitate, este schimbarea comportamentului. Poti exersa acest lucru pe o persoana, care este anxioasa de regula, dar acum pare a fii calma, sau invers.

4. "Cauta" emotiile nesincere
Cele mai multe persoane pot falsifica zambetul, insa, sincronizarea intotdeuna va fi gresita, ori va fi mult prea lung, ori va fi amestecat cu alte ganduri. De cele mai multe ori se observa un amestec de fata furioasa cu zambet. Iti poti da seama daca zambetul este fals, deoarece buzele tradeaza, astfel, acestea nu trebuie sa fie mai mici sau mai subtiri decat in situatiile de sinceritate.

5. Atentie mare la curaj
In general, cand auzi oamenii spunand: "a avut un comportament curajos sau o intuitie feminina", in realitate, este vorba despre deviatii ale emotiilor adevarate. In acest caz, trebuie sa te gandesti ca cineva nu este cinstit si sa atribui suspiciunile sale instinctelor. 

6. Priveste "microexpresiile"
Microexpresia este o expresie prezenta pentru o perioada scurta de timp, adesea in jur de 25 secunde, si intotdeuana reprezinta o emotie ascunsa. Deci, cand o persoana se comporta ca fiind fericita, dar in realitate este suparata, pentru un moment, adevaratele emotii se vor instala pentru o clipa pe fata persoane respective.
Emotiile ascunse sunt de teama, frica, manie, fericire si se vor vedea in stalucirea ochilor. Tot trucul este sa ai ochi de vultur si sa observi acest amanunt. In realitate, cercetatorii sustin ca oamenii pot invata sa vada microexpresiile in mai putin de o ora.

7. Contradictiile
Regula generala spune ca orice gest, care nu se potiveste cuvintelor spuse indica o minciuna. Uneori cand persoanele mint si spun: "Ea este cea care a luat banii", (de exemplu) si fara sa vrea persoana respectiva a facut un gest negativ - "nu" - cu capul, atunci sigur ceva nu este curat la mijloc.

8. Neliniste, tulburare
Cand o persoana vorbeste fara sa priveasca in ochii interlocutorului, poate insemna ca acea persoana nu este tocmai cinstita. De obicei, aceste persoane privesc in gol, transpira si par a avea o neliniste.... toate aceste stari nu sunt normale si indica anxietatea.

9. Prea multe detalii
Cand intrebi pe cineva: unde esti?, iar persoana respectiva incepe: "am fost la magazin pentru a lua lapte si oua si zahar, iar cand m-am intors era sa lovesc un caine si am fost nevoita sa conduc mai incet...", persoana in cauza da prea multe detalii, fapt care da de banuit.
Prea multe detalii ar putea insemna ca trebuie sa isi faca ordine in gandire pentru a iesi fata curata dintr-o situatie si astfel, cu viclenie, este adusa la suprafata o minciuna complicata drept solutie.

10. Nu ignora adevarul

Este mai importanta sa recunosti o persoana cand iti spune adevarul si cand spune o minciuna deoarece unii oamenii par a minti toata ziua, cand ei de fapt spun adevarul. Cu toate ca suna ciudata, gasind adevarul printre minciuni, te poate ajuta sa intelegi de ce acea persoana minte.

Vocea lui Sigmund Freud

  Sigmund Freud (născut Sigismund Schlomo Freud la 6 mai 1856, Freiberg, astăzi Příbor/Republica Cehă - d. 23 septembrie 1939, Londra) a fost un medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al școlii psihologice de psihanaliză. Principalele teorii ale acestei școli sunt fondate pe următoarele ipoteze:
   Dezvoltarea umană este înțeleasă prin schimbarea zonei corporale de gratificare a impulsului sexual.
Aparatul psihic refulează dorințe, în special cele cu conținut sexual și agresiv, acestea fiind conservate în sisteme de idei inconștiente.
  Conflictele inconștiente legate de dorințele refulate au tendința de a se manifesta în vise, acte ratate și simptome.
  Conflictele inconștiente si sexualitatea reprimata sunt sursa nevrozelor.
 Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei psihanalitice, prin aducerea în conștient a dorințelor inconștiente și refulate.
 Freud este considerat a fi părintele psihanalizei iar lucrările sale introduc noțiuni precum inconștient, mecanisme de apărare, acte ratate și simbolistica viselor.

Sursa: Wikipedia

Realitatea nu este reala?

Fizicienii contemporani spun despre materia din care e format corpul tau, computerul, mancarea, zidurile casei tale … ca nu contin nimic material.  Cand te apropii de un atom il observi ca pe o miscare de lumina, nici pe departe ca pe ceva material, concret. Einstein spunea despre univers ca este “putin ceva si mult nimic”.  Orice obiect pe care tu il atingi sau il vezi este un obiect doar pentru ca ochii tai il vad asa.  Gandeste-te la un post de radio care emite muzica. Pana sa ajunga la creierul tau, muzica respectiva este doar energie electromagnetica. Ea nu exista ca muzica decat in mintea ta.  Daca nu am avea formata functia creierului de a decodifica acele impulsuri de electroni care trec prin atmosfera, apoi ajung la aparatul tau de radio, apoi sunt transformate in sunet (imediat iti spun ce este sunetul) si apoi ajung la timpan, nu am percepe nici o muzica.
  Pe scurt, sa iti spun ce este sunetul. Ai jucat vreodata biliard? Ai vazut ca poti lovi o bila, care la randul ei loveste o alta bila, care si ea loveste o alta bila si tot asa …  Sunetul este de fapt transmis de la difuzor spre tine prin vibratia pe care o produce membrana difuzorului care loveste o molecula de aer, care apoi loveste o alta molecula de aer, care apoi loveste o alta si tot asa pana cand ajunge la membrana timpanului tau si il loveste. Apoi creierul tau interpreteaza acea lovitura primita de membrana timpanului tau si o transforma in impresie sonora. Deci sa nu iti imaginezi ca lumea este plina de …sunete. Lumea este plina de ciocniri de molecule de aer si care doar atunci cand sunt interpretate de creierul tau apar ca sunete.
  Teama, convingerile, parerile, regulile, principiile de viata, TOATE acestea sunt doar in mintea ta. Ele nu au nimic real, sunt doar scenarii mentale pe care le-ai invatat in timpul vietii. Cand ma cauti ca sa lucrez cu tine tehnici de dezvoltare personala, in sedintele individuale, nu iti spun niciodata ca ceea ce crezi tu este fals, pentru ca inca nu o sa intelegi acest lucru. O sa lucrez cu tine pana cand tu singur te convingi ca ceea ce tu credeai despre tine sau despre lume este fals. Daca lucrez cu tine pentru ca imi spui “nu pot sa scap de teama de moarte”, o sa iti arat cum poti sa scapi de aceasta teama, cum iti poti rescrie acel film mental. Doar te ajut sa inlocuiesti un scenariu cu un alt scenariu. Din punctul tau de vedere este perfect, pentru ca acum ai viata pe care o doresti. Dar din punctul meu de vedere este prea putin, pentru ca stiu ca poti infinit mai mult. Stiu ca poti renunta la orice scenarii si sa fii complet liber de aceste filme ale mintii. Tot ce trebuie sa inveti este sa te antrenezi sa tii mintea oprita pentru cateva momente.

  O sa iti zic cum te simti in acele momente cand mintea e oprita.  Starea cea mai apropiata de acest lucru este starea psihica pe care o ai in momentul de orgasm. Fa abstractie de ceea ce simti fizic in timpul orgasmului, concentreaza-te pe ceea ce simti psihic. Asa se simte si cand mintea se opreste.  Ai simtit vreodata in timpul orgasmului ca esti una cu partenerul de cuplu cu care faceai dragoste atunci? Senzatia de identificare cu celalalt este o alta caracteristica supra mentala, apare cand mintea se opreste.  Mintea este cea care vede lucrurile separate, “asta sunt eu, celalalt esti tu”. Daca mintea este oprita, apare starea de unitate, fericire si dispare orice teama.

De ce iti lipseste tot timpul energia de care ai nevoie? (cauze)

  Lista de simptome este lunga, in momentul in care incepe sa iti scada cantitatea de energie, primul lucru care apare este ca incepi sa stranuti mai des.
 Un alt simptom este ca incepi sa gandesti negativ. Cand ai energie suficienta orice lucru din jurul tau il gandesti pozitiv. Orice ti s-ar intampla, tu iei partea buna din acel lucru. Din momentul in care incepi sa pierzi energie incepi sa vezi partile rele.
 Apoi incepi sa ai probleme cu memoria si cu somnul. Parca mintea devine greoaie si apare o nevoie din ce in ce mai frecventa de somn. Dar nici somnul nu te odihneste si cand te trezesti esti iar obosit.
 Se produce un cerc vicios.
Oboseala te conduce la gandire negativa. Gandirea negativa iti scade energia si te simti obosit.
 Ai doua variante sa rupi cercul vicios. Ori sa iti modifici gandirea, ori sa faci rost de energie mai multa.
  Lipsa de energie are niste cauze pe care le ignori sau nu le consideri suficient de importante ca sa te gandesti la ele. Primele din aceste cauze sunt cele de mai jos.
-          Alimentatia lipsita de substante nutritive
-          Lipsa de odihna corecta
-          Lipsa de oxigen suficient (poluarea aerului)
 Despre vitamine stim prea putin. De exemplu, ceea ce nu stiai este ca doza zilnica recomandata de vitamine (asa cum apare pe prospectul de la companiile farmaceutice) este doza de care ai nevoie ca sa supravietuiesti. Cand esti insa in perioade de stres, de oboseala, poti dubla aceasta doza pentru ca organismul consuma atunci mult mai multe vitamine.
 Lipsa de odihna inseamna sa nu mai stii daca e momentul sa dormi sau sa faci o pauza pentru ca ai baut o cafea sau o coca-cola si ai energie. Cea mai mare prostie pe care o aud este ca stimulentele (Redbull, cafeaua, coca-cola, etc) iti dau energie.
 Tot ce fac aceste stimulente este sa iti solicite la maxim ultimele rezerve de energie ca sa le folosesti rapid. Ca atunci cand iti modifici motorul la masina sa arda benzina mai intens. Tot atata benzina ai in rezervor dar o arzi mai rapid si ai pentru moment mai multa energie. Dar nu te pacali singur, motorul o sa moara mai repede pentru ca nu este facut sa mearga fara sa se hraneasca si sa se odihneasca…
  Primul pas ca sa ai energie este sa scapi definitiv de orice stimulente. Doar asa stii cand corpul si mintea cedeaza din lipsa de odihna si combustibili nutritivi.
 Al doilea pas este sa iti organizezi ziua in ritmul cel mai potrivit pentru tine.
Invata sa respiri corect. Respiratia omului modern este una superficiala, gresita. Vad multi oameni care respira gresit din cauza contractiei muschiului diafragmei (cel care desparte abdomenul de torace).
  Partea de jos a plamanilor nu este oxigenata.
Pune chiar acum o mana pe piept si o mana pe abdomen si respira normal de cateva ori. Observa care din maini se misca mai mult (se ridica si coboara). Daca mana de pe piept are o miscare mai ampla atunci respiratia ta este superficiala. Daca mana de pe abdomen se misca mai mult decat cea de pe piept atunci ai o respiratie mai profunda, mai corecta.
  Din cauza stresului, se contracta muschiul diafragmei care este responsabil de contractia plamanilor. In perioade de stres, anxietate, tensiune emotionala, depresie, acest muschi devine strans si tine partea de jos a plamanilor foarte stransa. Nu le da voie plamanilor sa se expansioneze si sa tragi aer in zona inferioara a lor. Si totusi aceasta zona este cea mai voluminoasa, dar din cauza aceasta ea ramane fara aer. Asa ca cantitatea de oxigen pe care o inspiri tu este injumatatita comparativ cu cantitatea de care ai avea nevoie.
 In interiorul celulelor se produc reactii chimice ca intr-un laborator de chimie. Dar daca nu exista oxigen, nu se produc toate aceste reactii si celula nu produce energie.
 In momentul in care incepi sa tragi aer in piept in mod complet, o sa aduci suficient oxigen, chiar daca aerul este poluat. Bineinteles ca cel mai important lucru este sa iesi cat mai des in natura, sa aduci cat mai des oxigen in corpul tau prin aer curat.

In afara de efectele negative asupra sanatatii tale, lipsa de energie are o stransa legatura cu puterea ta de a gandi si cu emotiile tale.

6 Mituri despre fericire

Mituri despre fericire

   Exista o ramura a psihologiei care se ocupa de starea de fericire. Pare ciudat ca nu toata psihologia are in vedere fericirea ta. Pentru cea mai mare parte a psihologiei fericirea ta nu e importanta.
   Psihologia s-a dezvoltat nu ca sa te faca pe tine fericit ci ca sa poti sa functionezi normal, fara sa creezi mari probleme in societate.
   Exista insa o ramura a psihologiei care e numita “psihologie pozitiva” ce cauta metode si informatii despre fericirea ta.
    Cand vorbesc oamenilor despre fericire imi dau seama ca foarte multe lucruri nu sunt stiute despre asta.
    Pare ciudat dar e nevoie ca cineva sa ne invete sa fim fericiti.
Ceea ce credeai pana acum despre fericire este probabil ori gresit ori incomplet.
Asa ca vreau sa clarificam macar cateva lucruri in in articolul de azi si sper sa iti fie de folos in viata.

 Mitul numarul 1:

    ” Ca sa fiu fericit trebuie sa imi indeplinesc dorintele, sa am tot ce vreau.”
  Daca ar fi adevarat acest lucru, atunci oamenii bogati si celebri nu s-ar droga si nu s-ar mai sinucide niciodata. Insa realitatea este exact pe dos. Aflu din ziare si de la TV de o multime de oameni bogati si celebri care sunt depresivi si folosesc medicamente, droguri sau abuzuri de orice fel ca sa stoarca din ei o picatura de fericire.
e pare ca nu accesul la resurse finaciare este calea spre fericire, ci de multe ori se intampla chiar pe dos.

     Mitul numarul 2:

    ” Nu ai ce sa faci ca sa fii fericit. Esti fericit doar daca ai acest noroc. E destinul, nu ai nici o putere tu.”
  Sunt oameni care cred ca fericirea este doar un noroc, ca nu poti face nimic daca destinul tau este unul trist.
mi amintesc de o poveste in care o femeie care toata viata a suferit i-a cerut lui Dumnezeu sa ii usureze povara, sa ii ia de pe umeri “crucea” asa grea a destinului. Si i-a cerut asa de mult asta incat Dumnezeu s-a indurat de ea si a luat-o sa ii arate toate “crucile” din lume iar ea sa isi aleaga crucea pe care e in stare sa o poarte, destinul ei viitor.
Asa ca femeia s-a trezit intr-un loc, pe un deal si privea in zare si vedea mii si mii de cruci diferite, unele mari si urate, altele mici dar strambe, altele din aur, altele din lemn, si nu se hotara pe care sa o aleaga. Pana la urma a gasit o cruce, mica si usoara, o cruce care ei i-a parut frumoasa si valoroasa. Asa ca a ales aceea cruce si i-a spus lui Dumnezeu ca pe aceea o vrea. Iar Dumnezeu a inceput sa rada si i-a spus “Femeie, aceasta cruce este chiar crucea ta, pe care ai purtat-o si pana acum, aceasta este singura care ti se potriveste si pe care o simti cea mai usoara.”
Fie ca dam vina pe noroc, sau pe destin, sau pe “crucea” pe care o purtam, toate acestea sunt doar metode de a scapa de responsabilitate. Credem ca daca altcineva sau altceva este responsabil pentru fericirea sau nefericirea noastra, nu ne mai simtim vinovati pentru ceea ce se intampla in propria viata.
 Dar singurul vinovat sunt eu pentru tot ce mi se intampla. Norocul este doar o scuza a celor care nu vor sau nu stiu ce sa faca, cum sa actioneze.



    Mitul numarul 3:

   ” Trebuie sa ai o relatie ca sa fii fericit, nu poti singur niciodata sa te faci fericit.”
    ” Cum pot sa fiu fericit daca a plecat si m-a parasit?”
  Fericirea e ceva ce tine de interiorul tau. Nimeni nu ti-o poate da, nimeni nu ti-o poate lua, pentru ca este a ta. Nimeni nu iti poate fura memoria, asa cum nimeni nu poate sa iti bage in minte alte amintiri, tot asa fericirea nu este in afara ta, ci in interior.
 E greu si nu ai fost invatat sa cauti in interiorul tau. E poate cea mai grava greseala a occidentului faptul ca nu si-a invatat copiii sa se analizeze, sa isi priveasca propria viata, propriul psihic.
In orient lucrurile sunt un pic diferite. Acolo oamenii inca mai cauta in interior si mediteaza. La noi meditatia este luata in ras si ridiculizata.
Cine isi bazeaza fericirea pe celalalt, are o mare problema. E ca si cand il desconsidera pe celalalt.  E ca si cand partenerul de viata este acolo cu scopul de a te face pe tine fericit.  Atunci devii dependent de partener. Iar dependenta naste monstrii precum gelozia, frica, mania, frustrarea, etc.  In timp ce tu crezi ca daca il tii pe partener lipit de tine asta o sa te faca fericit, se naste in tine aceea dependenta de partener.
Iar de la dependenta mai e un singur pas pana la nefericire. Asa ca prin atasament, prin dependenta iti sapi singur capcana nefericirii.
Doar libertatea emotionala este cea care poate sa dea voie celor doi parteneri sa fie cu adevarat fericiti si sa se doreasca unul pe altul. 



Mitul numarul 4:

” Nu poti sa fii fericit daca esti bolnav si batran.” 

Starea de fericire e conectata cu starea de sanatate dar nu depinde de ea. Daca te uiti la un copil care se joaca si se loveste in timp ce alearga o sa observi ca plange un pic, apoi ii revine iar pofta de joc.

Totul se bazeaza pe capacitatea de adaptare a mintii. Mintea are capacitatea de a se adapta la suferinta fizica, la boala, la batranete.

Mi-l amintesc pe bunicul meu care la aproape 90 de ani voia cu indarjire sa isi cumpere cal. Corpul nostru simte batranetea si boala, dar mintea traieste o alta realitate.

Mintea traieste realitatea pe care i-o furnizezi tu prin gandurile tale. Mintea ta e ca o sala de cinematograf in care se deruleaza un film compus din gandurile tale.

Gandurile cele mai frecvente construiesc realitatea mintii tale. Tu poti decide realitatea in care sa iti traiesti viata, in functie de gandurile pe care le hranesti mai des.



Mitul numarul 5:

  “Trebuie sa fac terapie, sa merg la psiholog ca sa fiu fericit.”
 De cele mai multe ori psihologul la care mergi nu este nici el fericit. Asa ca cel mult poate sa te aduca pe linia de plutire, sa te scoata din groapa de melancolie si tristete in care ai cazut, dar nu poate sa te conduca spre fericire.
Psihologul, psihoterapeutul, te ajuta cu siguranta daca ai o problema. Dar el isi incheie misiunea cand ti-ai rezolvat problema. Fericirea ta depinde in mica masura de psiholog.
Sunt putini psihologi care sa ia in calcul fericirea cuiva, pentru ca e dificil sa schimbi nivelul de fericire al unui om.  Tu singur trebuie sa te faci fericit. Fericirea e un mod de viata. Ajungi la asta prin auto-educatie, nu prin terapie.
Terapia are doar rolul de a te salva cand esti sub linia de plutire, cand te duci la fund. Dar apoi sarcina iti revine tie. Tu singur ai de analizat care e nivelul tau de fericire si daca esti multumit de propria ta fericire.

     Mitul numarul 6:

  “Nu pot sa fiu fericit decat pe perioade foarte scurte, atunci cand se intampla ceva ce ma face fericit.”
  Stiu multa lume care nu a simtit de mult timp starea de fericire. Asa ca in lipsa fericirii uneori ai tendinta sa te multumesti cu mai putin. Asa ca faci tot ce poti ca sa te distrezi si sa te bucuri un pic, sa fii un pic vesel.
Bucuria si veselia nu sunt decat umbre ale fericirii.
Bucuria si veselia presupun agitatie si consum de energie, mintea este atunci concentrata pe ceva exterior, de unde iti extragi aceea bucurie. E ca si cand tu preschimbi energia ta in bucurie.
Fericirea difera mult de bucurie si veselie prin faptul ca atunci mintea si tot corpul tau sunt linistite. In timp ce simti fericire este intr-o stare de liniste mentala si relaxare fizica.
  Impreuna cu fericirea se amplifica si alte functii emotionale si mentale de care ai nevoie:
 -vitalitatea (fericirea iti da energie, nu o consuma)
- spontaneitatea (autenticitatea in comunicare si relatii)
- increderea (fericirea este cel mai puternic stimulent al increderii in tine)
- iubirea (vine la pachet cu fericirea dar citeste nota mai jos ca sa iti explic de ce e asa)
- starea de flux (creativitatea, apare tot ca urmare a opririi agitatiei mentale)
- atentia si inteligenta (atentia se indreapta mult mai usor spre interiorul tau si creezi conexiuni mai rapid) 
- intelepciunea (prin efectul de unificare pe care il are asupra mintii, fericirea te face sa intelegi lucruri pe care anterior nici nu le gandeai)

 Fericirea sta in tine atata timp cat ai mintea calma si linistita. Cand mintea devine agitata fericirea dispare si se transforma intr-o bucurie de scurta durata. Asa ca pentru a pregati mintea ta ca sa inceapa sa simta fericire, primul pas este sa iti linistesti mintea. 
Nota:  Iubirea si fericirea sunt legate foarte strans. iubesti atunci cand mintea ta se uneste cu persoana pe care o iubesti, cand cei doi sunt o singura fiinta, cand binele celuilat devine binele tau. Iar aceste fenomene se petrece la nivelul mintii, pentru ca nu iti face nimeni operatie sa uneasca cele doua corpuri si cele doua vieti. Asa ca mintea este cea care produce aceasta uniune. Atunci cand apare starea de fericire, gandurile se reduc, aproape ca dispar, mintea devine linistita si este dirijata usor, e ca si cand pe cer ar exista un singur nor si acela ar fi controlat de tine.
In momentul in care esti fericit si te gandesti la o persoana, apare automat fenomenul acesta de uniune mentala cu aceea persoana, ca o empatie perfecta. Mintea ta este deja in stare de liniste datorita fericirii, asa ca ii e usor sa creeze puntea de legatura cu celalalt. In acel moment de conexiune, apare starea de iubire

sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Somatizarea

 Putem vorbi despre o personalitate sanatoasa atunci cand mentalul si fizicul persoanei sunt in relatii bune si coopereaza pentru a crea starea de bine si invers, vorbim despre boala, atunci cand acestea doua sunt in conflict. Omul este o ilustrare a complexitatii in continua dezvoltare a relatiei dintre soma (corp) si psihic.
 Somatizarea trairilor apare atunci cand intensitatea emotiilor cu incarcatura negativa si mai ales constanta lor, depasesc pragul suportabil de catre persoana, scotand-o din aria sa de confort. Nestiind psihicul cum sa gestioneze trairea, procesul este preluat de catre organism, care incearca sa dea o forma acesteia si sa o exprime fizic.
 Tulburarea de somatizare apare cu precadere in randul copiilor si adolescentilor, deoarece ei au mecanismele de aparare impotriva factorilor psihologici perturbatori, inca insuficient dezvoltate. Dezamagirea, teama sau vina resimtite de acestia se pot concretiza cu usurinta in afectiuni fizice, aparent fara fundament fiziologic pentru medicul de familie, care nu poate stabili un diagnostic concret.
Durerea in general, insoteste sentimentul de vina, de povara. In functie de zona in care se manifesta, se coreleaza cu semnificatia, aproape instinctuala, a partii corpului afectata.
Iata cateva exemple:
Durerea de stomac este data de inabilitatea de a trece peste niste experiente emotionale negative sau de a digera informatii neplacute. In randul copiilor este des intalnita in urma divortului sau separarii parintilor.
Durerea de cap exprima o nemultumire de sine, auto-invalidare, frustrare si perfectionism. O puteti sesiza cu usurinta atunci cand apare in mijlocul unor proiecte sau inainte de a inceperea unei activitati stresante.
Durerea de spate are diferite semnificatii, in functie de localizarea acesteia: in partea de sus inseamna lipsa senzatiei de suport emotional, necesita sprijin; mijlocul denota vina in urma unei actiuni savarsite, iar zona lombara arata epuizare si ingrijorari din cauze materiale.
Dureri ale picioarelor sunt intalnite in cazul celor carora le este frica sa mearga mai departe, evita sa progreseze si se consuma din cauza imobilizarii lor.
Durerea de/in gat exprima probleme de flexibilitate intr-o situatie, de a face un compromis, impotrivirea fata de schimbare, framantari emotionale in aceasta directie.
Printre cele mai semnalate afectiuni date de incarcatura emotionala se numara urmatoarele:
Astmul – dragoste sufocanta, complex de inferioritate;
Afectiuni ale sinusurilor – iritatie psihica data de prezenta cuiva;
Afectiuni ale pielii – sentimentul ca individualitatea ii este amenintata, ca altcineva are putere asupra lui, nevoie de auto-ingrijire, de autonomie;
Artrita – criticism la adresa propriei persoana sau la adresa altora;
Constipatia – lipsa increderii in ceea ce detine, teama de a pierde sau de a nu putea avea mai mult;
Diareea – teama de a se inrola intr-o activitate, neincredere in potentialul sau, frica de esec;
Anorexia/Bulimia – ura de sine, negarea si respingerea afectiunii;
A desparti psihicul de corp si a le trata separat, ca si cum ar fi distincte unul de altul, este o modalitate nerealista de a ne raporta la noi sau de a rezolva o problema ce poarta eticheta sociala de "boala", "infectie", "depresie" sau chiar "raceala".
Cu toate acestea, cei mai multi tratam propria minte ca fiind propriul nostru "dusman", refuzand sa "ascultam" semnalele, nemultumirile constientizate sau nu. Iar cand organismul incepe a somatiza, dezvoltand diverse afectiuni, ne napustim asupra lui cu medicamente care, chiar daca-si fac efectul pentru moment, devin inutile in fata recurentei simptomatologice a diagnosticului.

Iar ceea ce medicina numeste diagnostic nu este decat un semnal de alarma al psihicului ca undeva, ceva nu functioneaza! Ne ducem la doctori prezentand propria lume interna simbolizata prin simptom ca pe un inamic ce trebuie "omorat" cu pumni de pastile, iar doctorii participa la iluzia noastra, alaturandu-ni-se cumva impotriva mintii noastre persecutoare.

Dragostea de tara. Realitatea dincolo de mit

Într-o epocă a nihilismului manifest şi a ideologiilor transnaţionale, dragostea de ţară pare condamnată la pieire. Este echivalată unei emoţii tipice mulţimilor manipulate prin ideologie, propagandă, mitologie naţionalistă, reductibilă la pulsiunile tribale şi foarte uşor de transformat în psihoză colectivă.
În acest sens, se presupune că, cu cât am fi mai raţionali, mai autonomi, cu atât am fi mai puţin asimilabili acestor „psihoze” colective. Cu cât am avea mai puţină dragoste de ţară, cu atât mai mult am fi „noi înşine”, indivizi „liberi şi independenţi”, mai aproape de ceea ce, chipurile, s-ar presupune că ar trebui să fim…
Şi, totuşi, „dragostea de ţară” nu ţine de pulsiuni atavice, nici nu este un imbold iraţional şi manipulabil. Este un simţământ firesc şi universal al omului, la fel de firesc ca afinităţile de rudenie, lucru recunoscut încă din vechime. Iar dacă în istoria recentă acest simţământ a fost deturnat, într-adevăr, prin tehnici de manipulare, în ură sau ideologie, aceasta nu înseamnă că trebuie neglijat, considerat indezirabil sau chiar extirpat, prin reeducare, din fiinţa umană.
În cele din urmă, vina pentru aceste derive nu aparţine naturii umane, ci răutăţii acestui veac ucigător de suflet. A simţi că aparţii cuiva este esenţial pentru om: a simţi apartenenţa la o familie, la o comunitate, la un neam, departe de a fi motiv de îngustime şi  xenofobie, reprezintă o condiţie necesară pentru lărgirea inimii omului. Nu poţi să-ţi iubeşti aproapele dacă nu ai ajuns să ştii să-ţi iubeşti familia, cei alături de care trăieşti şi munceşti, cei alături de care formezi un neam – şi astfel să dezvolţi, organic, o dragoste şi înţelegere faţă de „omul întreg”.
Sursa: Revista Familia Ortodoxa

Freud

Contradicţiile apar, de fiecare dată, în funcţie de moda zilei. Cu câteva decenii în urmă, Freud şi Marx erau făcuţi răspunzători de „revoluţiile” anilor ’68; mai nou, societatea de tip american îl acuza pe părintele psihanalizei că n-a fost în stare să rezolve (toate!) problemele „sufletelor distorsionate”. Naziştii l-au acuzat de a fi fost promotorul unei „ştiinţe evreieşti” (şi i-au ars cărţile în piaţă), Biserica Catolică a considerat gândirea lui o „ştiinţă obscenă”, iar comuniştii au numit-o „ştiinţa burgheză”. În acest context, polemica se afla în plină desfăşurare. S-au scris mai multe volume care ar merita titlul de „cartea neagră” 1) a psihanalizei. Freud însuşi era conştient că în operele sale se aflau toate elementele pentru viitoarele contestări ce urmau să se aducă psihanalizei. 2)Psihanaliza şi bolile epocii. E, de altfel, cunoscut că psihanaliza îşi modifică atitudinea şi metodele în funcţie de necesităţile epocii, de problemele momentului. Pentru că se schimbă şi pacienţii. În 1921, Freud vorbea despre „pulsiunea mortii”, nu atât din cauza dificultăţilor întâlnite în tratamentul anumitor boli, cât, mai ales, datorită ambientului istoric. Societatea trecea prin mari schimbări, specifice sfârşitului Primului Război Mondial. Psihanaliza s-a născut într-un moment de maxima criză şi se voia un răspuns sau măcar indicatoare a unui sens al acestei crize. Astăzi, societatea cunoaşte alte forme de deranjamente mentale, fiind marcată, mai ales, de o teribilă accelerare a timpilor. După Le Goff, modernitatea se afla mereu „pe buza prăpastiei prezentului”. 
Acest lucru duce la apariţia a noi forme de suferinţă. După părerea psihanaliştilor, scăderea importanţei garanţilor sociali şi psihici (autoritate, religie, ierarhie, mituri, credinţe), care erau şi matricile simbolizării, a dus la apariţia a noi maladii ale sufletului, caracterizate de un deficit de reprezentare şi simbolizare3.  Una dintre bolile mentale care l-au preocupat pe Freud este schizofrenia. E bine să notăm că ceea ce înţelegea Freud prin schizofrenie, la nivelul cunoştinţelor din vremea sa, şi ceea ce se ştie astăzi, diferenţele (şi diferenţierile) sunt notabile. Totuşi, se pare că Freud n-a vindecat pe nimeni de schizofrenie. Azi este unanim recunoscut, în baza descoperirilor din ultimele decenii, că schizofrenia este o tulburare datorată unor modificări majore ale creierului4 şi că psihanaliza poate avea doar o funcţiune de adjuvant în tratarea ei. Psihoterapeutul poate acorda un ajutor important în stabilirea raporturilor cu bolnavul de schizofrenie, în relaţionarea acestuia din urmă cu medicul şi cu rudele sau prietenii5, dar nicidecum în tratarea bolii. Aici, Freud n-a avut dreptate.Desigur, nu vrem să evidenţiem (toate) aspectele în care Freud a greşit, după cum nu le-am putea sublinia pe toate cele în care intuiţia lui a fost apreciabilă. Trebuie să ţinem cont de cunoştinţele ştiinţifice ale epocii, dar şi de faptul că ştiinţa însăşi se afla în plină evoluţie şi că vor fi multe alte aspecte care-l vor confirma sau infirma pe părintele psihanalizei. Ne vom opri doar asupra unor aspecte ştiinţifice sau deontologice, încercând să nu facem o judecată de parte.Cazul Dora. Cadrul este unul dintre cele mai cunoscute din istoria ştiinţei. Ea, o tânără feroce, care înţelege, acceptă, dar reacţionează îmbolnăvindu-se şi manifestând simptomele pe care epoca i le permite: tuse nervoasă, afonie, stări de leşin. Iar el, tânărul Sigmund Freud, puternic, gata de transferat, dar în interiorul acelui pansexualism, care marca primii paşi ai psihanalizei. Iată toate elementele pentru unul dintre cazurile clinice faimoase şi fascinante din câte au fost scrise vreodată, cel mai lung din cele dedicate unei femei, dar şi cel mai complex şi totodată rămas nerezolvat: cazul Dora.Avem în faţă o istorie de acum un secol, o poveste ce se consuma în interiorul unei lumi închise, patriarhale, care continua să provoace nu doar cercetătorii şi specialiştii în materie, ci să dea apă la moară atât denigratorilor lui Freud, cât şi partizanilor săi. Dora, pe numele sau adevărat Ida Bauer, se vede refuzată brusc de medicul său. Un gest pe care Freud nu trebuia să-l facă. Nu doar că n-a primit cum se cuvenea mărturisirile Dorei, dar a învăluit-o în interpretări, care au pus-o pe fugă. După aceea, Freud a recurs la denigrări şi acuze, ca unul care era victimă a unei culturi de o anumită factură, în care femeia avea un statut nu tocmai fericit. Înspăimântat de pasiunea adolescentină a Dorei, Freud a alungat-o în gheto-ul său de neînţeleasă şi a abandonat-o destinului său de femeie a epocii sale. Aceasta, pentru că el n-a reuşit să fie stăpân pe homosexualitatea pe care a identificat-o în ea, şi probabil şi în sine, dar pe care a recunoscut-o şi reiterat-o în raportul său cu Wilhelm Fliess.E firesc ca astfel de poziţii să scandalizeze pe mulţi, mai ales că, pentru multă vreme, arhiva personală a lui Freud n-a fost accesibilă cercetătorilor. Un studiu atent asupra hârtiilor lui aruncă o lumină cu totul nouă asupra unei opere magistrale a literaturii secolului al XX-lea. Iar acolo unde arta pierde în fascinaţie, câştigă prin picanteria detaliilor şi a răstunărilor de situaţii. Tatăl Dorei este Philip Bauer, un bogat industriaş evreu, bolnăvicios, ipocrit şi impotent. Amanta tatălui, doamna K (Peppina Zellenka), întreţine cu Philip raporturi sexuale (pe care adolescenta Dora şi le imaginează doar orale), dar, în acelaşi timp, este prietena şi confidenta Dorei. Domnul K (Hans Zellenka) este administratorul unei firme din Merano, soţul Peppinei şi cel care o molestează pe Dora. Mama, Khate, este o femeie cu o cultură modestă, chinuită de constipaţii şi maniacă a curăţeniei (în legatură cu ea Freud a inventat expresia „psihoza casnicei”). Urmează apoi, pe un loc marginal, fratele mai mare al Dorei, dependent de mama, dar emancipat din punct de vedere intelectual, care va deveni un reprezentant de vârf al mişcării marxiste austriece; în ceea ce priveşte drama surorii sale, va închide ochii. Şi, în sfârşit, guvernanta, care se prefăcea că se interesează de Dora, dar, de fapt, urmărea şi ea atenţiile tatălui acesteia din urmă. Acesta era ambientul corupt şi mincinos, unde toţi ştiu tot şi se prefac că nu ştiu nimic şi în care apare figura Dorei, fragilă, dar încăpăţânată, care îl vede pe rege gol şi îl denunţă, care refuză să devină marfă de schimb (sexual) între bărbaţi perverşi şi femei „înţelegătoare”. Această mizerie socială o traumatizează grav pe Dora încă din fragedă pruncie, astfel că, de la vârsta de şase ani, suferă de aneurezis, face repetate crize astmatice, leşină fără motiv sau acuză atacuri de tuse convulsivă. Când tatăl său o aduce la Freud, tocmai manifestase tendinţe spre sinucidere. Primul lucru pe care tatăl i-l cere lui Freud este acela de a-i scoate Dorei din cap ideea că el şi doamna K ar fi amanţi. Freud are meritul de a da crezare Dorei şi de a înţelege toate pe care aceasta le-a pătimit, dar se face vinovat de a nu fi avut „nici respect, nici simpatie pentru Dora” şi de a se fi adăugat listei celor care au umilit-o6. De fapt, Freud a fost cel care a insistat că ea să se mărite cu Hans, soţul amantei tatălui său, considerând că varianta ar fi cea mai bună „pentru toţi”. Hans încercase de două ori să se apropie de Dora: o dată a vrut s-o sărute, când ea avea treisprezece ani, iar altă dată, când era mai mare şi când a reacţionat violent, pălmuindu-l pe atentator. De atunci, Hans o detesta pe Dora, afirmând că o femeie care citeşte cărţi erotice nu merită respect. De fapt, Dora citise o astfel de carte împreună cu Peppina, care, în aceste condiţii, se releva a fi trădătoare.Tocmai faptului că acorda o atât de mică atenţie raportului cu Peppina s-ar datora marea eroare (sau omisiune) a lui Freud. N-a reuşit să recunoască bisexualitatea Dorei, iar asta, nu datorită unor condiţionări obiective, legate de stadiul embrionar al psihanalizei, ci din cauza implicării sale subiective. Lacan însuşi insistase asupra importanţei transfertului homosexual al Dorei, ignorat de Freud. Probabil, tocmai bisexualitatea este aisbergul de care se izbeşte Freud, care nu poate aborda raportul său cu Fliess şi cu soţia lui Fliess, care, şi ea, se numea Ida. Pare că ofensa consumată în munţii Italiei şi repetată într-un cabinet medical vienez s-a repetat apoi, decenii de-a rândul, în întreaga lume, construind în jurul cazului Dora o mitologie interpretativă superficială şi dăunătoare7. Dora a plecat trântind uşa, semnând prin aceasta nu doar eşecul terapeutic al metodei lui Freud, ci şi un început de însănătoşire, căci e hotărâtă să nu mai suporte umilinţe, nici să mai urmeze soluţii matrimoniale impuse. Se va căsători cu un tânăr de vârsta ei. Ida Bauer s-a simţit mereu orgolioasă de a fi fost o eroină a literaturii psihanalitice, chiar dacă e cunoscută în istorie cu alt nume decât al său. Şi rămâne până azi în rolul de pacient, pe care i l-a desemnat cel care semna, de unul singur, cu erori şi rătăciri, cărora ea le-a căzut victimă, strada către inconştientul uman. Cazul Dora ar trebui recitit cu ochi realişti, fără idealizări, pentru a redescoperi complexitatea umană a unui geniu.Violenţă şi seducţie. La un secol de la naşterea sa, după decenii de farmec, dar şi de contestări, psihanaliza face acum conturile cu ceea ce era considerat o problemă de familie, deci la adăpost de ochii indiscreţi, abordând cu onestitate intelectuală o problemă fierbinte: aceea a seducţiei şi a raporturilor sexuale între analist şi pacient. Până acum, asupra acestei probleme s-a negat constant, s-a minţit, s-a ascuns şi s-a omis, iar uneori au fost acuzaţi de impostură cei care îndrăzneau s-o aducă în discuţie. Chiar şi când, din epistolarul unor personalităţi precum Carl Gustav Jung, Sandor Ferenczi sau Ernest Jones, transpăreau astfel de episoade, se găsea mereu o justificare în caracterul incert al materiei în care se mişcau pionierii acestei noi discipline.Numărul tot mai mare al analiştilor a multiplicat riscurile, pacienţii au început să simtă disconfortul triumfului narcisistic însuşi, denunţurile au devenit de domeniu public astfel că asociaţiile profesionale au trebuit să ia în consideraţie această problemă spinoasă. Vechile reguli privind absoluta neutralitate, pe care Freud a dictat-o în aura de poruncă, şi cele ceva mai elastice, născute mai târziu, din conştientizarea faptului că analistul este subiect al sentimentelor (contro-transfert) în aceeaşi măsură în care pacientul e subiect al transfert-ului, par depăşite de o derivă în care totul este justificabil şi permis. Se notează azi o tendinţă, numită self-disclosure, în care analistul se dezvăluie pe sine, povesteşte despre sine pacientului, dă frâu liber sentimentelor, rupe cadrul analitic al spaţiului (cabinetul) şi al timpului (orarul şedinţelor). Însă depăşirea limitelor sexuale este ceva mai mult. De altfel, literatura psihanalitică abundă în comportamente de acest fel, de la molestări verbale până la violenţa corporală, trecând prin îmbrăţişări, sex oral, dezbrăcări şi manipulări ale trupului. În majoritatea cazurilor, povestite într-o carte recentă şi semnată de doi psihanalişti americani, episoadele privesc analişti-bărbaţi şi pacienţi-femei, dar apare şi restul combinaţiilor posibile8. De ce se cedează acestei tentaţii? Ce se întâmplă în interiorul acelui culpu, care a luat naştere în urma unei cereri de ajutor şi care se rupe în condiţiile celui mai grav atentat la adresa integrităţii psihice? Autorii citaţi împart transgresorii în patru categorii: psihoticii (care sunt destul de rari, dar cu un comportament irecuperabil), prădătorii, bolnavii de dragoste şi cei care cedează unei „ispite masochiste”. Dând crezare celor doi autori, regăsim în carte nume celebre din panoplia personalităţilor care şi-au pus amprenta asupra psihanalizei: Joseph Breuer9, Sigmund Freud, Carl Gustav Jung10, Sandor Ferenczi11, Ernest Jones12, Otto Gross13, Victor Tausk14, Wilhelm Stekel15, Georg Groddeck16, Wilhelm Reich17, Otto Rank18, Rudolf Lowestein19, August Aichorn20, Eric Fromm21, Karen Horney22, Masud Khan23, pentru a aminti doar câţiva.Raportul amoros dintre analist şi pacient a fost văzut uneori ca „o formă de incest”24. Cu toate acestea, literatura şi cinematografia americană din ultima vreme încearcă să demistifice acest raport, plasându-l în sfera normalităţii. De altfel, însăşi fantezia că sexul poate aduce sănătatea în chip magic este prezentă încă de la începuturile psihanalizei. Deja în primii săi ani de carieră ca medic, Freud primeşte o pacientă care suferea de atacuri repetate de anxie. Un ilustru ginecolog care o trimitea considera că boala ei se datora celor optsprezece ani de convieţuire cu un soţ impotent şi recomanda „penis normalis dosim repetatur”. Iniţial, Freud îşi exprima rezerva faţă de o astfel de metodă. Urmaşii săi par să manifeste o adevărată stupoare în faţa acestui tip de tratament şi se întreabă cum de nu s-a gândit nimeni asupra binefacerilor de care s-ar putea bucura pacienţii. Probabil, unii bolnavi au nevoie să se simtă speciali şi e consolant, pentru ei, să fi putut strânge la piept propriul analist (sau analistă), pe care, cu siguranţă, îl vede într-o aură demiurgică. Căci, pentru ei, „reprezintă satisfacerea dorinţelor oedipice, care nu mai pot fi elaborate în continuare”, explică un psihanalist25. Însă, după puţină vreme, se vor simţi asaltaţi de furie şi durere şi adesea, precum victimele incestului, pătimesc de procese de vină de şi ruşine, ca şi cum ar fi fost ei înşişi seducătorii. De fapt, se poate vorbi de o formă de incest. Dacă în cabinetul de analiză se reiterează şi metaforizează raportul părinţi-copii, pacientul doreşte să vadă în analist pe părintele bun pe care nu l-a avut sau măcar amantul ideal pe care şi l-ar dori. Pe de altă parte, s-ar putea ca însăşi atenţia pe care societatea americană o acordă temei incestului să dea o astfel de greutate acestui tip de incest profesional. Mulţi analişti suprapun raportul analitic cu orice alt tip de raport impar între medic şi pacient. Analistul nu este un ortoped care îngrijeşte, apoi pleacă, ci o persoană cu care împarte, ani de-a rândul, experienţele intime şi profunde de care omul modern are parte. Acest raport poate fi benefic sau devastant pentru mintea umană. Prin însăşi definiţia câmpului său de acţiune şi a metodei utilizate, psihanaliza se mişcă pe un teren foarte alunecos. Analistul explorează inconştientul bolnavilor săi, dar coboară în subteran împreună cu întregul său bagaj de mizerie umană, de angoase şi de răutăţi. Iar propriul narcisism se poate manifesta – în însuşi infernul celuilalt! – ca un „rău de înălţime”. Drumul amândurora spre „purgatoriu” este apoi destul de anevoios: în cazul în care această stradă există pentru cei mai mulţi.